Există la poalele Munților Apuseni mai multe comune, printre care și comuna Vârfurile, care a fost atestată documentar in anul 1390 și care, acum un veac și ceva, formau asa-zisul “Tinut al Zarandului”, a caror inceputuri se pierd in vremurile indepartate ale trecutului. Comuna Vârfurile se află situată in judetul Arad, in partea estică a acestuia, pe cursul superior al Crisului Alb, la 130 km de orasul Arad, spre Brad, pe linia ferata dintre acestea si pe drumul ce leaga Aradul prin Virfurile cu Bradul si Oradea. La est se invecinează cu comuna Halmagiu, la vest cu comuna Pleșcuța, ambele din judetul Arad, la sud cu masivul Gorgana din Muntii Zarandului, care o despart de Valea Muresului si de comuna Savarsin. La nord se invecinează cu comuna Cristior din judetul Bihor de catre Masivul Moma din Mintii Codru-Moma si de localitatea Izbuc. Comuna Virfurile are in componența sa un număr de 8 sate, dupa cum urmează:

•  Vârfurile – care este și reședinta de comuna, este situată la poalele Munților Bihor și Codru-Moma, în partea de nord-vest a Depresiunii Hălmagiu, pe Râul Crișul Alb, la 128 km de municipiul Arad.
•  Avram Iancu – al doilea sat ca si marime dupa centrul de comună și care se află la o distanta de 5 km de centrul de comună. Numele oficial al localității a fost până în 1926- Aciuva.
• Groși – la o distanta de 15 km de centrul de comuna. Satul este amplasat pe drumul national DN76 (European E79) Deva-Oradea, la limita dintre judetul Arad si Bihor. Se situeaza la nord de satul Lazuri.La anul 1427 este satul este mentionat în documente cu numele de Gorzofalwa.În anul 1601 o parte din sat este daruita nemesului Toldy, iar în anul 1608 satul a fost dat unui anume Csubro Pal. Numele satului vine de la trunchii de copaci taiati, busteni; precum si instrumentul de tortura care imobiliza mâinile, picioarele sau chiar gâtul delicventului; denumirea satului Grosi e de origine latina: grossus = gros.
• Lazuri – la o distanta de 6 km de centrul comunei
• Măgulicea – la o distanta de 3 km de centrul comunei. La anul 1427 este satul este menţionat în documente cu numele de Magalucha’. Sub numele de Magurich, Magyorich (Magyorics) la anii 1439, 1441 şi 1445 ca aparţinătoare domeniului cetăţii Şiriei. Mai apare cu numele de Magwlyscha la anul 1461 şi Maghwycza la 1477. Mai găsim şi forma Maglwycza. În 1461 aparţine domeniului Şiriei, în 1477 este a lui Banffi. În 1655 este a diacului Menyhart, solgabirăul Zarandului. Localitatea Măgulicea se cheamă astfel dupa un om Măgulea. L-am apropiat de apelativul măgură, măgurice, fiindca în Ociu găsim o colină care se cheamă Măgulicea. S-au produs diferite etimologii pentru cuvântul măgura. Cihac îl aduce din latinescul macula = maculum (pata), Haşdeu din albanezul magule, înrudit cu slavul mogila (movila) 
• Poiana – Sat pitoresc, o localitate care și-a păstrat aspectul original, casele fiind răspândite pe dealuri. În anul 1755, Poiana nu avea propriul lăcaş de cult, comunitatea de aici fiind obligată să se deplaseze la biserica din satul Aciuţa. Biserica ortodoxă de lemn cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” ce dăinuie până şi astăzi, a fost ridicată în anul 1767, dată care este menţionată într-o inscripţie de pe unul dintre zidurile bisericii. 
• Mermești – la 5 km de centrul comunei. 
• Vidra – la 3 km de centrul comunei, cu un potențial turistic montan uriaș.